Citind una dintre povestirile lui Victor
Eftimiu (,,Vreau să trăiesc printre stele"), am constatat că şi înainte
se făcea dezvoltare personală, doar că nu purta această denumire.
Era,
odată, un brăduţ. Acesta se săturase să stea la umbra brazilor bătrâni.
Îşi dorea tare mult să călătorească şi să poarte pe ramuri puzderie de
steluţe.
În sfârşit, se hotărî şi porni să urce muntele. Tot urcând, rămase, la un moment dat, fără nici un tovarăş.
Un
moşneag ce zbura în slava cerului, îl întrebă de ce oftează. Brăduţul
i- a zis că se simţea tare singur. Bătrânul i- a sugerat să se joace cu
copiii. Brăduţului i- a surâs ideea, însă aceştia erau prea departe de
el.
Moş Crăciun luă brăduţul şi îl duse unor oameni cu copii. Aceştia l- au împodobit cu steluţe şi jucării.
Şi aşa i s- a îndeplinit visul. Brăduţul era tare fericit!
